De sute de ani, probabil, circulă o falsă dilemă populară, care naşte următoarea întrebare: ce atrage musca în primul rând, mierea sau căcatul? Varianta aprobată calitativ de mine e aceea cu mierea. La început, insecta noastră omniprezentă se lasă mai uşor sedusă de miere: un produs 100% natural, cu nenumărate efecte farmaco-terapeutice, gust de flori, parfum aşijderea. Numai că musca e muscă, nu o duci multă vreme la biserică. Şi, astfel, vine o zi în care mierea nu-i mai este îndestulătoare. Mereu aceleaşi flori, acelaşi polen, ba se mai alege şi cu câte-o alergie de sezon la acesta din urmă. Gustul mierii devine tern, banal, monoton, egal.
Şi atunci, opţiunea următoare care alta poate fi dacă nu căcatul? Gust mereu surprinzător, niciodată la fel, compoziţie diversă, E-uri şi chimicale din belşug, mirodenii rămase nedigerate, culori care depăşesc puterea de imaginaţie a oricui, forme suprarealiste, care frizează artisticul, prezenţa opţională a viermilor. Nici nu se compară! O delicatesă.
Acestea fiind luate în considerare, ne e mai uşor de închipuit de ce Mona şi-a luat zborul de la borcanul auriu cu miere şi, făcând poate cel mai frumos looping din viaţa ei de înaripată, a aterizat taman pe buza cărnoasă a latrinei. Câţi dintre voi, ca (proaspeţi sau nu) absolvenţi de studii superioare, nu v-aţi lăsa cu bucurie înrolaţi ca agenţi sub acoperire, dacă un serviciu secret v-ar face această ofertă? Entuziasmul, vârsta tânără, o justificată dorinţă de a sări peste anumite etape şi de a trăi permanent cu adrenalina în guşă şi cu impresia „utilităţii faţă de patrie”, dar şi banul, sunt, în mintea exaltată a muştei, tot atâtea argumente suficiente în favoarea alegerii ei coprofilice.
Se încadrează sau nu Mona Muscă la categoria premiantă de „poliţie politică” nu importă. Importă faptul că a colaborat evident, dovedit şi recunoscut cu Securitatea (din punct de vedere moral şi politic, un gest mizerabil), iar la intrarea în Parlament ea a depus, ca şi ceilalţi aleşi, o declaraţie, pe proprie răspundere, că nu a făcut poliţie politică. Odată găsite notele ei informative, acestea o încadrează automat pe autoarea lor în două prevederi de lege: una care stipulează că persoanele care au colaborat cu Securitatea nu mai pot face parte din Parlamentul României, după deconspirare, şi alta care incriminează falsul în declaraţii.
În acelaşi ton afectat-făţarnic, pe care l-a adoptat încă de la primele acuzaţii (vă mai amintiţi că avusese iniţial un lapsus privitor la semnarea respectivelor note), doamna profesoară continuă să dea declaraţii isterice cum că se doreşte eliminarea ei din viaţa politică. Nimic mai adevărat! Da, acest lucru se doreşte, tocmai pentru că nu mai are ce căuta acolo. Că a fost rezultatul unei vendete politice scoaterea dosarului ei la iveală, chiar nu mai contează; important este că adevărul a ieşit, printr-o cale sau alta, la suprafaţă. Figura ei mi-e mai odioasă decât cea a lui Ceauşescu. Profa de la filologie a fost una dintre noi, un om „simplu”, despre care colegii săi nu ştiau că îi transformă în fiecare după-amiază în personaje de raport, ca să se ferească de ea. După Revoluţie a pozat fără preget în ultim reper moral, în înger radios al civismului şi în apărător al celor suferinzi. Devenise o campioană a rostirilor simpatice, deşi goale de conţinut. Să fi fost altcineva, Ion Iliescu, Năstase, Meleşcanu, nu aş fi cunoscut acelaşi şoc, aceeaşi ireparabilă dezamăgire.
Decizia Curţii de Apel este definitivă şi irevocabilă. În schimb, oprobriul public se lasă şi astăzi aşteptat, bineînţeles, degeaba. Hai că pe Muscă o uităm, trece, dar cum poţi să treci cu vederea lipsa de discernământ a unui întreg popor!? Opţiunile românilor sunt mereu alunecoase. În urma deconspirării deputatei, sondajele au indicat prompt o creştere în ceea ce o priveşte. Dacă omul le e simpatic, în van îi pui sub reflector murdăriile, românii îl vor iubi şi mai abitir. E destul să-l simtă de-al lor, să le ştie vorbi limba. Orice normă morală se dizolvă în faţa acestei solidarităţi întru neseriozitate şi ipocrizie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu