„Si d'aventure je me marie, je n'aurai jamais d'enfants, lui dis-je. Les enfants et la littérature sont incompatibles.”
Nu din snobism citesc Llosa, Mătuşa Julia şi condeierul (La tante Julia et le scribouillard, éd. Gallimard), în lb. franceză, ci din foarte pământeana pricină că dl Liiceanu o vinde prea scump.
Unde mai pui că editorul a ştampilat pe toate copertele seriei de autor M.V. Llosa (tradus în română) inscripţia Premiul Nobel pentru literatură,
fără a menţiona anul. Lăsând să se înţeleagă - în scopuri de marketing
„deştept”, bazat pe o românească, deci pardonabilă & „minoră”
ambiguitate (o practică și alții, la noi), spre prostirea entuziaștilor
semidocţi hip - că baş pentru cartea pe care o ţii în mână
peruanul a primit Nobelul. Asta cu condiţia să nu fi ajuns deja să
credem că a fost nobelizat pentru întreg raftul!
Mai bine dau banii aceia pe un abonament de un an la Institut Français. Şi-s gata să suport cu stoicism larma copiilor aduşi cu arcanul de părinţii nouveaux riches la lecţii de franceză.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu